de Mihai VINTILĂ
Romanul de debut al scriitorului Alexandru Lamba (2016, Editura Tritonic) l-am descoperit mai târziu.
În primul rând, remarc ușurința exprimării. Autorul nu se împiedică de înflorituri stilistice, deși uneori le mai găsim strecurate în text, oferindu-i o mică savoare romantică.
Al doilea fapt ușor observabil este stilul. Unii recenzori au spus că ar fi apropiat de romanele de dragoste populare. Aș spune mai degrabă că stilul este fluid, cu treceri ușoare de la vis la realitate, de la discursul interior la convorbirile galactice. Este o glisare care face bine cititorului, îl prinde și îi ușurează citirea. Este, dacă vreți, o caracteristică a autorului care-l diferențiază de alți scriitori ai genului din România.
Povestea cărții este o călătorie inițiatică a descoperirii sinelui și a umanității. Avem o navă care pleacă din sistemul solar pentru a explora o formațiune Dyson care poate fi răspunsul la unele întrebări ale omenirii. Povestea este spusă din flashback-uri, cumva ca aduceri aminte ale personajului Erig. Racheta cu care pământenii călătoresc este revoluționară. Cosmonauții sunt în stază, dar ținuți activi într-o lume virtuală coordonată de navă. Ei practic trăiesc conștienți în mediul virtual, într-o lume creată artificial. Romanul este o confesiune a personajului Erig către iubita sa Emily. Treptat, ne sunt dezvăluite toate piesele lipsă din puzzle și astfel cunoaștem întreaga poveste.
Romanul conține expresii și descrieri fizice care au rolul de a contura atmosfera unui roman hard SF. Din păcate, unele explicații tehnice nu conving, dar lipsa accentului pe acestea cred că a fost premeditată pentru a nu strica povestea de dragoste.
Putem concluziona că romanul „Sub steaua infraroșie” de Alexandru Lamba este o carte bună, deschizătoare a unei zone mai puțin abordată în România, și anume, S.F. Romance.