Povestiri din orașul Denici’Unde (fragment)

de Gabi Gabrinov

Editura Pavcon, 2024

,,— Sunt gata, domnule doctor, răspunse ea ferm.

Silverthorne tresări, iar umbra sa se alungi neliniştită, înghiţind peretele din spatele lui. Îl mişcase profund lungimea de undă a determinării lui Eleanor. Îi amintea de cineva cunoscut cu mult timp în urmă, singura persoană pe care o văzuse vreodată tremurând de frică în faţa morţii, dar păşind înainte spre ea, mânată de un curaj încrucişat. Zâmbind, se aplecă asupra ei pe când îşi punea mănuşile. Avea senzația că se găsea într-o situaţie a cărei ironie îl depăşea. El, care se temea cel mai mult de moarte şi care fugise toată viaţa de ea, era cel care o mânuia acum precum o ustensilă de laborator de unică folosinţă. Din două tăieturi de foarfecă, avea puterea de-a schimba cursul unui destin. La fel cum şi destinul lui fusese schimbat de moarte.

Eleanor rămase nemişcată, cu mâinile împreunate la piept, şi privea fix tavanul. Nu părea să dea semne de ruşine sau de pudoare. În privirea ei se citea o goliciune fără margini, care înghiţise toate sensurile cunoscute şi înflorise în disperarea clipei.

— Să-ţi dau un medicament pentru durere? întrebă Silverthorne pe când îşi împletea degetele pe găurile foarfecii.

Fata gemu prelung. În liniştea asurzitoare a nopţii, geamătul ei fu urmat de o rugăminte care-l făcu pe alchimist să-și uite o respirație. Mama voia să-şi urmeze copilul, oriunde sufletul acestuia s-ar fi dus. Siloverthorne era mişcat. Înţelese, judecând numai după expresia feţei şi după gesturile timorate, că fata avea un suflet rar şi o minte ascuţită, că pruncul care trăia înăuntrul ei nu un capriciu, un efect indezirabil al unei frenezii de moment, ci reprezenta întruparea celei mai puternice emoţii pe care oamenii puteau să o simtă, era fructul încă necopt al unei iubiri care avea un temei ascuns ochiului curios al lumii.

— Facă-se voia ta, domnişoară Eleanor, murmură el stins, apoi pătrunse adânc în carnea fragedă.

Pe măsură ce degetele sale se afundau, iar urletele mute ale fetei se rostogoleau pe obraji, ca nişte bolovani fără direcţie pe panta unui munte, alchimistul se rupse de conştiinţă, iar mintea lui începu să parcurgă drumul înapoi către momentul în care făcuse cunoştinţă cu moartea.”

♦ Link de achiziţie: https://pavcon.ro/produs/povestiri-din-orasul-deniciunde-gabi-gabrinov/