Mircea Cărbunaru
Orașul Denici’Unde (Editura Pavcon, 2024), de Gabi Gabrinov, este o vitrină de tipologii umane. Sunt oameni care ascund, în spatele identității lor, lucruri dramatice, uneori răni adânci, încă nevindecate. Capacitatea autoarei de a surprinde umorile din care se naște suferința, în cele mai subtile detalii, este punctul forte al cărții. La cele spuse aș mai adăuga o naturalețe firească a scrisului, o fluență aproape familiară, încât cititorul are senzația că poveștile puse acolo îi sunt dedicate, pentru a le citi și a le înțelege.
Orașul gotic Denici’Unde aduce cu el o atmosferă specifică, întunecată, încărcată de tensiune, pentru că personajele nu sunt libere; ele sunt tributare trecutului și propriilor fapte sau judecăți. Ocupațiile lor sunt doar un pretext pentru ca cititorul să exploreze noi orizonturi de percepție. Ceasornicarul, alchimistul, bibliotecarul… sunt vehicule vii pentru drame umane puternice și martori la întâmplări tulburătoare. În acest context general apare obsesiv ideea morții, dar și dorința imposibilă, shelleyiană, privind aducerea la viață a celor dragi dispăruți sau revelarea memoriei lor.
Fascinant, la carte, este și faptul că autoarea Gabi Gabrinov nu urmărește să sensibilizeze şi să capteze cititorul cu orice preț sau cu senzaţional facil. Ea construiește mai întâi atmosfera și personajele, care, mai apoi, își devoalează memoria și sufletul, iar atunci descoperim lucruri impresionante, surprinzătoare și uneori stranii de-a dreptul. Textele scriitoarei sunt mereu la granița dintre o realitate întunecată și imaginar, iar cu fiecare pagină, avem senzația că, oricând, poveștile scrise pot aluneca dincolo de marginile realității sau ale bizarului.
În ansamblul său este un volum de povestiri, dar între toate poveștile relatate există fire de conectare care asigură coeziunea cărţii, iar acesta este încă un aspect care mă face să apreciez Orașul Denici’Unde.
Alina Voinea
