Jókai Mór
de Jókai Mór 🎩 Retro SF •
Multe dintre cele de-altădată au dispărut de când regele Kálmán cel Învăţat a decretat că nu mai există vrăjitoare. Iată ceva ce a stârnit o veritabilă stare de confuzie globală. Demult, era numai ceea ce era, dar acum nu mai e nici ceea ce este, ci doar ceea ce va fi.
Pe vremuri, omul se ostenea şase zile ca să ajungă de la Szolnok la Pesta (dacă drumul era practicabil). Dar s-a inventat calea ferată, iar acum, în tot atâta timp, ajungem până la Paris. A dispărut distanţa.
În trecut, dacă se trimitea o scrisoare din Kecskemét în martie, ea ajungea în iunie la Buda. S-a inventat telegraful electric, iar acum discursul reginei Victoria, rostit la ora trei după-amiază în Camera Lorzilor, poate fi citit în Viena, la ora nouă seara. A dispărut timpul.
Odinioară, când cineva dorea să devină savant, studia până la moarte, acum citeşti un „conversations lexicon”, un „pfennigmagazin”, un „million des faites”, un „Hausschatz” şi afli totul din ele. A dispărut ignorantul.
Altădată, noaptea era luminoasă doar când strălucea Luna, acum, în tot oraşul, se aprinde câte un şuvoi de gaz, care arde ca o lumânare. Gata cu lumina Lunii.
Legile fundamentale ale naturii, consfinţite de-a lungul mileniilor, au fost date peste cap: navele înaintează împotriva curentului, aurul nu mai este cel mai preţios minereu, din cartofi se coace pâine.
Oamenii călătoresc purtaţi de aburi, se încălzesc cu apă, luminează cu gaz, desenează cu raze de lumină şi plătesc cu bani de hârtie. Ei se scufundă în mare şi urcă printre nori, nici vorbă să lase fulgerul în pace, l-au capturat şi pe el. Nu există căpăţâni chele, picioare şchioape, orbire, surditate. Oamenii fac, unii pentru alţii, mâini, picioare, nas, ochi şi multe alte lucruri, atât de multe încât, în lumea creată de bunul Dumnezeu, aproape că nu mai există ceva care să crească de la sine. Dar tot ceea ce nu este acum este nimic în comparaţie cu ceea ce… nu va fi.
Nu va fi nimic.
Vor inventa iluminatul electromagnetic, drept care nu numai că pământul se va lumina pe sine, ba chiar va pune spotul pe Soare, iar atunci noaptea va dispărea.
Vor inventa arta întineririi prin metoda pompării de sânge preluat de la fiare viguroase, în venele înfricate. Cineva, un moşneag în vârstă de şaptezeci de ani căruia i s-a inoculat serul, se va trezi copilandru şi, redevenind minor, va putea chiar să ceară iertarea datoriilor. În timp ce visa, stomacul i-a fost deschis şi umplut printr-un tub de cauciuc cu sânge de dobitoace tinere, astfel încât va putea trăi încă patruzeci de ani. Moartea va dispărea. Totuşi s-ar putea să apară probleme de inadecvare, atunci când nu vor potrivi tipul de jivină cu temperamentul omului. Atunci, blajinul creştin, căruia i s-a înlocuit ponositul lichid vital cu sânge de tigru tânăr, va deveni violent acasă, iar soţului cinstit, revitalizat cu hematiile unui paşnic căprior, îi vor apărea nişte corniţe pe frunte.
Vor inventa cristalizarea cărbunelui, drept care fiecare îşi va face câte diamante doreşte pentru propriul său uz. De aici va rezulta direct că nu vor mai exista oameni săraci.
Va fi inventat meşteşugul ca navele să plutească în aer, deci nu vor mai exista războaie pe Pământ. Cum va fi? Oricât de curajoasă şi de disciplinată va fi o armată, indiferent de tunurile, rachetele, tranşeele şi palisadele existente, flota aeriană se va ridica deasupra tuturor şi-i va bombarda pe oameni cu stele. Cine va vrea să lupte va fi obligat să se urce în cer. Iar asta le va prii cu adevărat.
Va fi inventat telegraful codobelc, care va falimenta oficiile poştale. Oamenii nu-şi vor mai trimite scrisori, ci vor comunica prin intermediul melcilor simpatetizaţi.
Magnetomesmerismul (Magnetismul animal) va fi adus la o asemenea perfecţiune, încât nimeni nu va putea ţine ceva secret, pentru că telepaţii vor şti tot. Gata cu diplomaţia. Ceea ce se va decide cu uşile închise în Elysée la un moment dat, în clipa următoare va fi anunţat de „The Globe”, cu litere mari, ca ştire. Omul va fi deposedat de toate gândurile tainice.
Va fi inventat pământul comestibil. Vom scăpa de praşile, nu va trebui să săpăm sau să scriem poezii. Omul va scobi grote în pământ şi va locui în ele.
Vulcanizarea cauciucului va face să dispară ţesătorii, croitorii, oile şi toate celelalte animale care obişnuiau să înveşmânte omul. O persoană îşi va cumpăra o şapcă de gumă elastică, va merge pe malul unei ape şi dacă i se va face poftă să meargă cu barca, îşi va întinde acoperământul până îl va transforma într-o barcă şi va mai avea nevoie doar de o vâslă. Apoi, când i se va face somn, va lua barca, o va mări, o va transforma într-un divan şi va dormi pe ea, dar dacă pe când se va trezi va începe ploaia, îşi va întinde recamierul şi îl va transforma în colibă. După ploaie, când solul va deveni mocirlos, omul va lua coliba, o va întoarce pe dos, va aştepta să se micşoreze şi şi-o va pune în picioare, drept cizme de umblat prin noroi sau o încălţăminte-anvelopă de mare viteză…
Traducere de Györfi-Deák György
Publicat în ArtZONE SF nr.7/2024 ; ArtZONE SF nr 8/2024 ;
––––––––-
Calendarele maghiare din secolul al XIX-lea cuprindeau o rubrică dedicată ultimelor descoperiri şi invenţii, unde se publicau scurte prezentări, spre a le populariza şi a le facilita comercializarea. Textul de faţă este o veselă persiflare a acestora. El a apărut nesemnat în „Marele calendar pentru întreg cuprinsul ţării” (Országos Nagy Naptár, Budapest, 1853), publicaţie redactată de Jókai Mór, pe atunci unul dintre revoluţionarii paşoptişti condamnaţi şi urmăriţi de autorităţile austriece. (Gy.-D. Gy.)
––––––––-
Sursă:
Jókai Mór, „Jókai Mór összes művei” (Opere complete), vol. 4, „Cikkek és beszédek” (Articole şi cuvântări), Akadémiai Kiadó, (Editura Academiei Maghiare), Budapesta, 1968, pp. 55-57; note: pp. 609-613.
Prezent în „A fekete sugár” (Raza neagră), prima din seria de 4 antologii retro-SF „World SF Secţia Maghiară” (1989), editată de Urbán László şi îngrijită de Csernai Zoltán.
Krzysztof T. DABROWSKI
