Mircea Cărbunaru
Am primit primele trei numere din publicația Cetarian LifeCode, semnate cu pseudonim de graficianul român Mihail Mihalcea.
Fără prea mare efort am descoperit că acest „zine“ de autor încearcă să fie altceva, poate original, mai nonconformist și mai experimental. În același timp, ne avertizează de pe prima copertă că în interior nu se găseşte grafică generată de computer sau de inteligența artificială. Autorul dorește să realizeze o publicație interactivă, integrată prin marcă QR şi trimiteri scrise într-un univers mai larg, multimedia: website, jocuri, muzică, comunicare pe internet și Facebook. De asemenea, publicația este tipărită pe hârtie de foarte bună calitate și ne oferă o construcție vizuală caleidoscopică, alb-negru.
Am remarcat, de asemenea, o aplecare naturală către science-fiction și în mai mare măsură către fantasy, iar basmul românesc este una dintre perspectivele literare majore ale publicației ― mai ales că ambele au rădăcini arhetipale comune. Faptul că în paginile Cetarian LifeCode găsim mult text literar nu înseamnă că neapărat vom descoperi un scriitor latent, ci, mai degrabă, un adept al romanului grafic, un Frank Miller nerelevat încă, dar cu toate atuurile să devină cunoscut.
Cele trei numere sunt construite în jurul unei povestiri-basm, „Firul de Argint“, dar experimenteaza şi versiuni de limba engleza pentru revistă.
Subotai Ulagh declară în introducerea-argument ceea ce îl inspiră și se raportează la autorii români de bandă desenată (Viorel Pîrligras, Sandu Florea, Puiu Manu, Valentin Tănase etc.), dar impresia mea este că expresionismul său asumat transcende spațiul autohton și poate fi comparat cu desenatori precum Lorenzo Mattotti, deși nu este la fel de agresiv și întunecat ca acesta. Cumulat, se apropie de grafica europeană de BD și mai puțin de cea americană, care a consacrat personaje cult, dar în altă manieră, mai convenţională grafic.
Vizual, una dintre particularitățile „cetarianului“ este grafica plină, care nu lasă loc de mult alb; dimpotrivă, majoritatea spațiilor goale sunt încărcate cu griuri, cu rastere desenate difuz sau cu urme șterse de palimpsest.
Abia în al treilea număr autorul clarifică în rubrica din deschiderea revistei că a urmărit în abordarea artistică maniera „retro rough analog”, o estetică vizuală (sau sonoră, dacă ne referim la trimiterile spre anumite fundaluri sonore) inspirată din imperfecțiunile tehnologiei vechi, caracterizată prin texturi brute, neșlefuite și nostalgice. Acest lucru ii conferă statutul de publicaţie manifest, de respingere voită a intruziunii digitale, tot mai prezentă în viaţa cotidiană.
Publicația Cetarian LifeCode ar putea părea excesiv de densă ― vizual și informațional ― dar acest aspect ține și de constrângerile create de formatul mic (A5), care limitează dramatic libertatea de exprimare a desenatorului. Din punctul meu de vedere, nu este un impediment, ci un prilej fericit de a explora continuu o publicație și de a redescoperi noi sensuri la fiecare lectură. Prin urmare, cred că publicația merită un spațiu extins și un sponsor pe măsură.
Cetarian LifeCode nu oferă răspunsuri facile și nici nu urmărește tendințele momentului. Este expresia unei viziuni artistice asumate, construită cu răbdare și consecvență. Într-o perioadă în care creația vizuală este tot mai des influențată de instrumentele digitale și de inteligența artificială, alegerea autorului de a miza exclusiv pe desenul manual și pe un limbaj grafic profund personal conferă publicației o identitate distinctă.
ArtZONE SF
