Bogdan Mihai Bati
de Bogdan Mihai Bati •
— Vreau plăcintă cu mere!
Acesta fu începutul, pentru că cererea, venită din glas de copil, trezi sentimente care până atunci fuseseră doar explicate sau povestite de alții, nu simțite de ei, pentru că habar n-aveau ce e aia o plăcintă și ce sunt merele, așa că se priviră, pentru o clipă, și își zâmbiră, știind că trebuie să creeze Universul, dar nu o lungiră și se puseră pe treabă; iar totul începu cu o Sămânță, care fu udată în Lumină, care explodă și care împrăștie în jur ingredientele vieții sub toate formele sale: de la cea minerală, nemișcată, trecând prin cea vegetală, verde, până la cea animală, vibrantă, și le dădu libertatea să trăiască în zbor, în apă sau pe pământ, apoi le învăță să se înmulțească și să se hrănească, să distrugă și să creeze, să învețe și să inventeze, și în final îi deprinse arta iubirii, pentru că nu se cade să oferi ceva ce nu e făcut din dragoste; apoi îi lăsă să aplice tot ceea ce știau, pentru că nimic altceva nu mai conta, iar ei descoperiră agricultura, iar din toate produsele oferite de aceasta le plăcu cel mai mult mărul, dar descoperiră și cerealele, iar din ele făcură făină, iar între timp practicară și crescutul animalelor și văzură că din laptele vacii poți obține smântână și unt, care combinate cu făina se transforma în straturi delicioase, apoi remarcară că fructul poate fi ras și pus între două dintre foile obținute anterior și că au gust mult mai bun dacă sunt lăsate la cuptor, în plus își încălziră casele în timp ce făceau deliciul pe care îl numiră plăcintă, iar atunci au știut și Părinții ce au de făcut pentru fiul lor; așa că împrumutară focul, merele, cerealele și vacile, extraseră ingredientele, le pregătiră, iar după ce își văzură odrasla hrănită și adormită, realizară că rămaseră cu un întreg Univers, și se întrebară:
— Dar cu ăsta ce facem?
♦ Publicat în:
Mircea Cărbunaru
Krzysztof T. Dąbrowski
