Mircea CĂRBUNARU
Mirosul era puternic și irezistibil. Îi ațâța simțurile și foamea cu o insistență care-l irita. Lăsă totul în urmă și începu să se cațere pe suprafața netedă, aproape verticală. Cu cât urca, se simțea tot mai tulburat de izul ademenitor al hranei, „Izvorul de viață” care îi asigura supraviețuirea. Îl chema și-l împiedica să facă altceva. Din când în când se oprea, adulmeca aerul în întunericul din jur și nu simțea nici o schimbare. Curenții de aer lipseau și suprafața de sub el era lipsită de vibrații suspecte. Nu avea motive prea multe de îngrijorare, așa că iuți ritmul de cățărare.
Ajunse sub o cornișă destul de lată să-i pună probleme, însă cârligele de la picioare își făcură treaba, ajutându-l să-și împingă trupul peste marginea de sus. Înaintea-i se deschidea acum o altă suprafață, perfect plată și lucioasă, întinsă cât putea cuprinde cu ochii prin realitatea oarbă din jur. De undeva, din preajmă, mirosul hranei îi lovea simțurile cu tăria unei furtuni. Se opri tulburat, aproape clătinându-se. Nu era bine să se lase distras de senzațiile care îi paralizau trupul. Trebuia să se adune, să-și canalizeze toată energia pentru a ajunge la „Izvorul de viață”, să-şi potolească foamea năucitoare ce-i chinuia viscerele…
Apoi lumina izbucni cu brutalitate, învăluind totul în jur. Avalanșa de avertismente care se porni în capul său îl forță să caute cel mai apropiat ungher întunecat unde să se ascundă până ce pericolul apărut din senin avea să treacă, dar singura umbră din jur venea doar de deasupra sa, crescând fulgerător în intensitate până ce-l strivi cu o forță nimicitoare.
Fetița încă mai stătea cu papucul în mână, privind îngrozită de fapta sa. Se trezise nerăbdătoare să vadă dacă primise daruri, dar se speriase atât de rău încât, la vederea insectei și aproape fără să gândească, strivise gândacul de bucătărie care urcase pe scăunelul de lângă pat. Acolo pusese o farfurioară cu fursecuri făcute cu mânuțele ei, pentru Moș Crăciun, când va veni să-i aducă sub brad cele mai dorite cadouri.
Györfi-Deák György
Krzysztof T. DABROWSKI
