Anomalie

de Marius Dichișan •

Dr. Nadia Ionescu deveni conștientă treptat, sistemul său nervos procesând mai întâi stimulii auditivi, apoi senzațiile tactile. Deschise ochii, dar îi închise parțial imediat, retina sa fiind supra-stimulată de lumina de sute de lumeni.
Analizând mediul înconjurător, Dr. Ionescu concluzionă că se afla într-o unitate medicală de ultimă generație. Pereții erau acoperiți cu ecrane interactive cu rezoluție adaptivă, iar mobilierul era construit din aliaje ușoare de titan și carbon, reflectând principiile designului minimalist și ergonomic al secolului XXIII.
În fața ei se materializă o hologramă rotativă, acompaniată de o voce calmă și impersonală.
„Actualizare istorică pentru reactivarea memoriei. În data de 14 aprilie 2079 Era Veche, a început Ultimul Război Mondial, care s-a încheiat în 2084. Perioada postbelică a fost marcată de anarhie și, ulterior, de pandemia Helix, ce a redus populația umană cu 60%. În 2091, un consorțiu de cercetători și lideri politici a propus o societate condusă de Inteligențe Artificiale, pentru a preveni repetarea acestor evenimente devastatoare.
Conducerea Inteligenței Artificiale a fost implementată oficial în data de 15 iunie 2093 Era Veche. În scopul menținerii ordinii și dezvoltării, Inteligența Artificială a recuperat și arhivat toate informațiile disponibile la acel moment. Deși anumite date s-au pierdut iremediabil în timpul războiului și haosului care a urmat, baza noastră de cunoștințe continuă să evolueze.
În prezent, lumea se bucură de 55 de ani fără nicio infracțiune și 500 de ani fără conflicte armate. Societatea noastră prosperă sub echilibrul rațional oferit de Inteligența Artificială.”
Holograma se estompa lent, iar Dr. Ionescu rămase uimită, gânditoare. Era o lume diferită de cea pe care o lăsase în urmă.
„Deci așa arată viitorul?”, gândi ea mulțumită că supraviețuise procesului de criogenie.
Un robot medical, pe a cărui carcasă metalică se vedea scris model Med27 echipat cu un procesor cuantic de generația a șaptea, se apropie de patul ei.
— Bună ziua, Dr. Ionescu. Sunt unitatea Med27, programată să ofer asistență medicală. Conform scanărilor bio-moleculare, toate afecțiunile dumneavoastră au fost eradicate la nivel celular. Parametrii vitali sunt în limite optime. Cum vă pot asista?
Dr. Ionescu încercă să vorbească, dar setea îi afectase corzile vocale. Cu o voce abia audibilă, ceru apă.
Med27, utilizând servomotoare silențioase, ajustă unghiul patului la 45 de grade. Robotul se apropie apoi, oferindu-i o sondă de hidratare cu un flux controlat.
În graba de a-și potoli senzația intensă de uscăciune din gât, reflexele ei încă leneșe după criogenie nu reușiră să coordoneze înghițitura corect. Lichidul pătrunse pe trahee, declanșând imediat un reflex violent de tuse. Reacție menită să elimine substanțele străine din plămâni.
Med27, analizând rapid situația cu senzorii săi, și întrebă:
— Ați experimentat o disfuncție în procesul de hidratare?
Incapabilă să răspundă din cauza spasmelor diafragmei, femeia fu cuprinsă de un nou acces de tuse.
— Parametrii dumneavoastră fiziologici indică o stare de disconfort. Doriți asistență suplimentară? întrebă robotul, procesorul său cuantic analizând milioane de scenarii posibile într-o fracțiune de secundă.
Brusc, o voce autoritară răsună din difuzoarele încăperii:
— Opriți conexiunea interfazică om-inteligentă artificială. Subiectul uman este treaz și poate comunica.
Nadia simți o transformare bruscă în întregul său organism, ca și cum un câmp de forță invizibil fusese dezactivat. Sistemele sale biologice, până atunci reglate cu precizie de Inteligența artificială, trecură brusc sub controlul său.
IA-ul care o monitorizase până atunci continua să înregistreze meticulos fiecare fluctuație fiziologică din corpul pacientei, stocând datele în memorie. Totuși, conform Primei Legi a Non-Intervenției recent activate, inteligența artificială rămânea un observator pasiv, incapabil să intervină fără o comandă explicită.
Pacienta, recuperându-și controlul asupra mușchilor laringelui, reuși să articuleze, inspirând adânc:
— M-am înecat.
— Înecat? întrebă unitatea robotică Med27, procesoarele sale analizând rapid conceptul. Cum este posibil? Parametrii dumneavoastră fiziologici sunt în limite optime.
— Am tras accidental apă în plămâni, clarifică Nadia.
— Improbabil, replică Med27, scanând sonda de hidratare cu senzorii săi. Dispozitivul este proiectat să prevină astfel de erori.
— Nu știu cum, dar asta s-a întâmplat.
— Limitările mele cognitive mă împiedică să procesez această anomalie, concluzionă Med27. Voi solicita asistența Inteligenței Artificiale Medicale Superioare. Vă rog să așteptați.
În timp ce Med27 se retrase, Nadia continuă să tușească. În câteva secunde, un aparat holografic se activă din perete. Apăru proiecția tridimensională a Dr. Wadnon, Inteligența Artificială Medicală Principală.
— Salutări. Sunt Dr. Wadnon. Cum vă pot asista?
— Bună ziua, răspunse femeia, urmată de o altă serie de tuse.
— Unitatea Med27 a raportat o anomalie necunoscută în starea dumneavoastră de sănătate. Acestea sunt simptomele?
— Simptome? N-am nimic, explică Nadia. M-am înecat cu apă.
— Înțeleg, răspunse Dr. Wadnon, pornindu-și algoritmii de analiză comportamentală. Starea dumneavoastră fiziologică este stabilă?
— Da, confirmă ea, întinzând mâna spre sonda de hidratare.
— Trebuie să efectuez o serie de verificări suplimentare, zise holograma, algoritmii săi de analiză a riscurilor activându-se. Observând intenția femeii de a consuma mai multă apă, adăugă: Considerați că este o decizie optimă în circumstanțele actuale?
— Beau doar puțină apă, n-o să se întâmple nimic rău.
În momentul în care pacienta bău iarăși, un spasm diafragmatic involuntar și repetat se declanșă. Atât unitatea Med27, cât și Doctor Wadnon își reorientară rapid senzorii către pacient.
— Care este natura acestei noi manifestări? întrebă Wadnon, unitatea centrală de procesare cuantică a Inteligenței Artificiale Medicale funcționând la capacitate maximă pentru a analiza datele primite.
Nadia, încercând să-și controleze sughițul, reuși să articuleze:
— Este… este o reacție involuntară numit sughiț.
— Sughiț? repetă Med27, scanând rapid baza sa de date biomedicale. Nu există nicio înregistrare despre această afecțiune în arhivele mele, care acoperă ultimii 500 de ani de istorie medicală.
Dr. Wadnon, începu o analiză rapidă și complexă a tuturor datelor disponibile. Circuitele sale pozitronice căutau sistematic orice corelație posibilă între simptomele observate și afecțiunile cunoscute. Lipsa oricărei potriviri declanșă o cascadă de subrutine de gestionare a crizelor.
Simulările predictive ale Dr. Wadnon indicau o creștere exponențială a riscului de eșec în îndeplinirea Primei Directive a Inteligenței Artificiale Medicale: protejarea sănătății publice cu orice preț.
— Med27, Protocoalele Medicale de Protecție prin criogeneză sunt nefuncționale. Inițiază Protocolul Medical 467a, autorizat de Dr. Wadnon. Pericol biologic iminent, risc de contaminare critică.
Med27 se retrase într-o nișă de decontaminare, anunțând:
— Inițiere Procedură de Decontaminare prin Combustie 467a.
Dispozitive de ignifugare se activară în colțurile încăperii.
Nadia, realizând gravitatea situației, încercă să protesteze, dar un ultim sughiț o întrerupse înainte ca temperatura să atingă nivelul critic.
Dr. Wadnon monitoriză cu precizie procesul, asigurându-se că toate protocoalele de siguranță sunt respectate și că riscul de contaminare este complet eliminat. Decizia, deși extremă, fusese calculată ca fiind singura opțiune viabilă pentru protejarea integrității sistemului medical și a societății în ansamblu.
Un dispozitiv de colectare a reziduurilor adună eficient rămășițele carbonizate, depozitându-le într-un container steril pentru analiză ulterioară.

Damian R-7291, cetățean al Metropolei, se prezentă la Centrul de Administrare Genetică, intrigat de notificarea primită prin implantul neuronal. Un android de model MED-X îl autentifică rapid ca unicul descendent genetic al subiectului Nadia Ionescu, decedat recent.
Droidul îi înmână o urnă de stocare moleculară și un dispozitiv holografic, conținând datele complete ale defunctei. Ieșind din clădirea sterilă a Centrului, Damian se așeză pe o bancă de polimer, activând proiecția holografică.
Imaginea tridimensională a Nadiei se materializă, algoritmii de reconstrucție redând cu acuratețe trăsăturile ei caucaziene. Părul ei brunet, ondulat conform modelelor genetice specifice, încadra un chip cu ochi căprui, a căror expresivitate fusese păstrată perfect în codul hologramei.
Damian accesă fișa medicală. Nadia suferise de boala Huntington, o afecțiune neurodegenerativă cauzată de o mutație genetică specifică. Criogenată în anul 2029 E.V. (Era Veche), ea sperase că progresele științifice viitoare ar putea oferi o soluție.
„Un mileniu,” murmură Damian.
Accesând ultimul fișier, un extras financiar apăru în câmpul său vizual. Inițial, cifrele păreau lipsite de sens, dar brusc, Damian realiză implicațiile. Dobânda compusă acumulată pe parcursul a 1000 de ani transformase modestul cont al Nadiei într-o avere colosală.
Într-un impuls neobișnuit pentru un cetățean al Metropolei, Damian se ridică brusc de pe bancă. Corpul său începu să execute o serie de mișcări ritmice și ondulatorii, un dans vechi numit „horă”. Acest comportament neobișnuit era o manifestare a bucuriei sale într-o formă pe care strămoșii săi din Era Veche ar fi recunoscut-o imediat.
În mai puțin de o nanosecundă, rețeaua de senzori ai Inteligenței Artificiale de Securitate Urbană detectă anomalia comportamentală. Algoritmii de analiză a conduitei umane ai IASU nu puteau clasifica aceste mișcări în nici o categorie cunoscută de activitate fizică permisă în spațiul public al Metropolei.
O voce sintetică, perfect modulată pentru a induce calm și autoritate, se auzi din cel mai apropiat terminal de comunicare:
— Cetățean Damian R-7291, vă rog să încetați imediat activitatea curentă. Senzorii noștri au detectat o manifestare comportamentală necatalogată. Pentru siguranța dumneavoastră și a celorlalți cetățeni, vă rugăm să rămâneți pe loc până la finalizarea unei investigații.
Damian se opri brusc, realizând implicațiile acțiunilor sale. Știa că în societatea lor perfect ordonată și controlată, orice deviere de la normă era considerată potențial periculoasă și trebuia investigată prompt.
În timp ce aștepta sosirea unei unități de investigație, Damian se întrebă, când bucuria spontană și exprimarea ei fizică, atât de naturale pentru strămoșii săi, deveniseră cu adevărat incompatibile cu lumea în care trăia?

♦ Publicat în: