ArtZONE SF
Mai puțin remarcat până acum în România, „Hope”, filmul SF al regizorului sud-coreean Na Hong-jin, a avut totuși un parcurs internațional important. Filmul a avut premiera mondială pe 17 mai, în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes, iar revenirea lui Na Hong-jin în cinematografie după zece ani fiind unul dintre evenimentele remarcate la festival.
Lansarea comercială a avut loc pe 15 iulie în Coreea de Sud, iar până la intrarea filmului pe piața americană, pe 9 septembrie, „Hope” adunase deja 4.547.018 spectatori în cinematografele sud-coreene și încasări de peste 36 de milioane de dolari. Cifrele oferă o perspectivă optimistă asupra potențialului succes de casă al filmului, care începe acum să fie descoperit și de publicul occidental.
O invazie extraterestră începe ca o vânătoare
Acțiunea este plasată într-o localitate izolată din apropierea Zonei Demilitarizate dintre cele două Corei. Comunicațiile sunt întrerupte, iar echipele de intervenție au fost trimise în alte zone afectate de incendii. În acest context, polițiștii Bum-seok și Sung-ae încearcă să apere localitatea, în timp ce un grup de localnici pornește în munți pentru a vâna ceea ce pare, inițial, a fi un animal sălbatic. Numai că vânătorii devin rapid prada.
De aici, „Hope” începe să-și schimbe treptat natura. Ceea ce pare la început un monster movie claustrofobic se transformă într-o poveste despre contactul cu o specie extraterestră și, în cele din urmă, într-un conflict de proporții planetare.
Una dintre caracteristicile interesante ale filmului este aceea că Na Hong-jin nu pornește de la imaginea clasică a invaziei extraterestre, cu nave spațiale care apar pe cer. El începe de jos, dintr-un sat izolat, cu oameni care nu înțeleg ce se întâmplă și care încearcă să supraviețuiască unei amenințări pe care o interpretează greșit.
Ca atmosferă și construcție, „Hope” intră astfel într-un teritoriu familiar pentru spectatorii de SF: „Alien”, prin componenta horror și confruntarea cu o creatură necunoscută; „Predator”, prin mecanismul vânătorii în care rolurile se inversează; și „Independence Day”, prin transformarea unei amenințări locale într-o confruntare cu o invazie extraterestră. Diferența este că Na Hong-jin amestecă aceste elemente cu umor negru, satiră și o perspectivă foarte coreeană asupra reacției oamenilor în fața unei crize.
Un casting neobișnuit
Distribuția este unul dintre argumentele care au atras atenția asupra filmului. În rolurile principale apar actorii sud-coreeni Hwang Jung-min, Zo In-sung și Hoyeon, cunoscută publicului internațional mai ales din „Squid Game”. Lor li se alătură Michael Fassbender, Alicia Vikander, Taylor Russell și Cameron Britton.
Fassbender și Vikander nu joacă însă personaje umane convenționale. Ei interpretează ființe extraterestre, iar personajele lor au fost construite cu ajutorul tehnicilor de motion capture și al efectelor vizuale.
Na Hong-jin a preferat să nu transforme extratereștrii în simple mașini de ucis. Pe măsură ce povestea avansează, perspectiva se deplasează și către ei, iar spectatorul ajunge să descopere că situația este mai complicată decât părea inițial.
Un SF ambițios, dar nu lipsit de probleme
„Hope” are o durată de 156 de minute, iar ambiția producției este evidentă. Filmul combină SF, thriller, acțiune, horror și un fel de satiră, iar amploarea secvențelor de distrugere și urmărire îl apropie mai degrabă de un blockbuster decât de cinema-ul SF coreean tradițional. KOFIC (The Korean Film Council) îl încadrează oficial la SF, thriller și acțiune.
Reacțiile criticilor americani au fost în general favorabile, dar nu unanim entuziaste. Associated Press îl consideră un spectacol îndrăzneț, cu multă energie și cu o combinație neobișnuită de monster movie și SF, apreciind în special umorul, interpretările și secvențele de acțiune. În același timp, durata mare și unele efecte CGI sunt considerate puncte slabe.
Și aici apare, probabil, cel mai interesant aspect al filmului. „Hope” nu pare interesat să fie un SF perfect calibrat pentru publicul de blockbuster. Este mai degrabă un film excesiv, ambițios și uneori haotic, care încearcă să combine mai multe registre cinematografice și să vadă până unde poate duce această combinație.
Na Hong-jin nu este tocmai un regizor cunoscut pentru filme cuminți. „The Chaser”, „The Yellow Sea” și „The Wailing” au construit deja reputația unui cineast preocupat de tensiune, violență, personaje împinse la limită și situații care scapă progresiv de sub control. „Hope” pare să ducă această formulă la o scară cosmică şi transformă invazia extraterestră într-un spectacol SF neobișnuit.
Un posibil început de franciză
Un alt detaliu interesant este că filmul a fost conceput având în vedere posibilitatea unei continuări. Potrivit informațiilor publicate în jurul lansării, Na Hong-jin are deja scris un sequel, iar prezența personajelor extraterestre interpretate de Fassbender și Vikander capătă astfel o semnificație suplimentară.
Deocamdată, „Hope” trebuie judecat ca film de sine stătător. Dar rezultatele din Coreea de Sud sunt un argument important: peste 4,5 milioane de spectatori înainte ca producția să ajungă în cinematografele americane reprezintă un rezultat solid pentru un SF original, fără avantajul unei francize deja consacrate.
Pentru publicul român, care a avut până acum puține ocazii să audă despre el, „Hope” merită recuperat. Nu doar pentru că este unul dintre cele mai ambițioase SF-uri sud-coreene recente, ci și pentru că încearcă ceva ce Hollywood-ul face din ce în ce mai rar: să ia o premisă aparent familiară — o invazie extraterestră — și să o treacă prin filtrul unui cineast cu o viziune proprie.
Iar dacă rezultatele internaționale vor confirma succesul obținut în Coreea de Sud, este foarte posibil ca „Hope” să nu rămână doar o apariție exotică în cinematografia SF din 2026, ci începutul unei francize.
Györfi-Deák György
