
Singur în Camera de Comandă – o sală nu prea încăpătoare, ovală, care, deși nemobilată, se fălea cu ale sale ferestre aproape lipite și așezate după o linie curbă – Leo se văzu expunându-și ideile, mai mult în joacă, pe antica rețea de socializare – nici nu împlinise patruzeci de ani. Urmase explozia de adepți, iar apoi totul o luase razna cu repeziciune. Uneori avea senzația că pusese bazele unei religii, atât de fanatici îi fuseseră susținătorii. Oamenii trebuiesc modificați, pentru că așa cum sunt acum n-au nicio șansă de supraviețuire. Vor transforma Pământul într-o planetă radioactivă, se vor lupta între ei până la ultimul sau vor schimba ireversibil clima planetei. Până atunci se va înființa o mafie globală – formată din marile corporații -, iar corupția va ajunge să controleze totul. Sintagma «interesul omenirii» își va pierde sensul – vor prevala doar interesele unor mici grupuri, grupuri care însă vor concentra puterea. Societatea actuală este departe de a fi perfectă și va deveni, în scurt timp, catastrofală. Populația trebuie să facă ceva, iar eu am câteva idei în acest sens. Pentru început propun o nouă formă de organizare socială, pliată pe existența unei singure țări: PĂMÂNT. Îmi doresc ca în tot ceea ce se va întreprinde, să prevaleze doar interesul omenirii. Pentru asta va fi necesar ca oamenii să fie mai buni, lipsiți de porniri războinice și, mai ales, să-și piardă dorința expandării egoului. Știu cum s-ar putea realiza toate acestea! Trebuie doar să mă susțineți. Voi sunteți cei mulți! Aveți încă puterea de a schimba lumea – nu-i prea târziu. Depinde doar de voi!
Moartea Imperiului Roman de Răsărit a reprezentat o dramă colectivă care a marcat nu numai civilizaţia bizantină ci şi restul statelor creştin-ortodoxe care aveau Constantinopolul ca reper cultural, moral şi religios. Disputele cristologice dintre Apus şi Răsărit nu au ajutat Europa, dimpotrivă, căderea capitalei bizantine la 1453 a adus Imperiul Otoman la porţile continentului nostru şi umbra unei ameninţări permanente care a durat mai bine de patru secole. „Leviathanul Vineţiu” surprinde acest context istoric, dar nu este o reconstituire, ci o ficţiune istorică; o relatare imaginară a cărei acţiune se desfăşoară cu trei ani înainte de căderea Constantinopolului. Pe fundalul istoric cunoscut este surprins un eveniment fabulos (apariţia unei creaturi gigantice în apele Mării Propontis/Marea Marmara) care declanşează o serie de întâmplări ce par să prefaţeze prăbuşirea Imperiului Bizantin.
Prin urmare, veţi citi un roman palpitant care trece dincolo de cadrul istoric. Închipuiţi-vă un univers paralel care prinde în vârtejul său ficţional.


Cititorule, vei găsi opt texte exotice şi captivante prin răsturnările de situaţie, prin perspectiva abisală asupra omenirii care se întrezăreşte dincolo de lucruri cunoscute şi familiare. Sunt povestiri pe care le vei devora cu nesaţ pentru că o să te regăseşti în fiecare dintre personajele şi întâmplările prinse în paginile cărţii. Ai încredere, deschide uşa imaginaţiei şi intră. INTRĂ!
Tocmai aţi ales să citiţi o carte cu răsturnări surprinzătoare de situaţie, cu scene tulburătoare de lupte spaţiale încrâncenate, cu maşinaţiuni politice şi întâmplări care împing treptat povestea într-un roller coaster ameţitor.
„Păsări de titanˮ este un roman science-fiction despre război, supravieţuire şi umanitatea din noi.


În toate cele ṣapte povestiri e o senzație puternică de textură în care parcă te afunzi, palpabilă, tangibilă şi asupra căreia mai am de meditat, e ceva care ține cred mai mult de modul în care autorul scrie decât de subiect, iar cititorul odată instalat într-un cadru, lecturând, are senzația sigură că de undeva, dar nu de foarte departe, va auzi o voce strigând: „motorrrr”.