ArtZONE SF
Mircea Cărbunaru este prezent la Bookfest 2024 București (29 mai – 2 iunie) la standul editurii BookForge aflat în pavilionul B2, stand E2 cu două cărți: „Colecționarul și alte povestiri stranii” și cu romanul „Păsări de Tiran.Invazia.”
„În fiecare zi Cristofor intra dimineaţa, în noua sa bibliotecă, fix la ora nouă şi ieşea după mai multe ceasuri, uneori pierzând cu nonşalanţă sensul timpului. Erau zile când nu citea. În schimb, treptat, consolidase o sublimă relaţie tactilă cu vechile sale cărţi, întinerite miraculos cu ajutorul Fundaţiei „Pune-ţi o dorinţă“. Micile obiceiuri şi trăiri de colecţionar pasionat reveniră la fel de miraculos, ca în tinereţe, ba chiar cu şi mai multă intensitate, fiindcă se îmbogăţiseră cu experienţe senzoriale nebănuite.
Cristofor privea, citea, mirosea, adulmeca, admira, sufla praful, pipăia şi trăia intens fiecare clipă petrecută în compania cărţilor sale. Atingerea lor, însă, îl înfiora cu o intensitate nouă, contopită cu o plăcere ale cărei culmi nu le bănuise până atunci şi care se pierdeau într-o dulce confuzie: cărţi sau oameni?”
Fragment „Colecţionarul şi alte povestiri stranii„
„Nici urmă din flota pământeană. Putea doar să presupună că navele se retrăseseră foarte rapid din zona de conflict, odată cu atacarea bazei xiliene, aşa că planul cu joncţiunea se prăbuşise ca un castel din cărţi de joc. Urmele luptei erau vizibile atât în spaţiu cât şi pe suprafaţa acoperită cu gheaţă a lui Triton. Petele întunecate ale unor cratere de erupţie se vedeau printre norii albi de convecţie. Sid înţelesese rapid tactica folosită de pământeni. Armele nucleare de adâncime stârniseră criovulcani lichizi care loviseră cu putere amplasamentele extraterestre de la suprafaţă. Practic, nici nu fusese nevoie de un bombardament bazat pe multă acurateţe. Cratere săpate adânc de explozii în stratul de zeci de kilometri de gheaţă de azot, apă şi bioxid de carbon, se vedeau peste tot şi transformaseră chipul lui Triton, în unul leprotic. Forţa lor proiectase în spaţiu fragmente din tot ceea ce se găsea la suprafaţa satelitului, incluzând aici fragmente din domurile bazei xiliene.
La poli, unde atmosfera rarefiată era mai limpede, albul strălucitor al suprafeţei lui Triton era pătat de doline adânci, colorate în maroniu de compuşi organici rudimentari. Acolo războiul nu ajunsese. Doar câteva resturi de nave extraterestre pluteau inerte în spaţiul cosmic din jurul satelitului. Nu văzuse nici o epavă a vreunei păsări de titan, ceea ce demonstra că forţele terestre obţinuseră o victorie totală.”
Fragment „Păsări de Titan„.
Mihai VINTILĂ
