Bogdan Mihai BATI
Fiind sabotat de Maximilian, inteligența artificială care-i conducea nava, Grincea n-a avut de ales și s-a strecurat nedetectat prin rețeaua de sateliți a planetei. A profitat de unghiurile lor moarte și a aterizat într-o poiană rotundă din pădurea Hoia, aflată la marginea nord vestică a Clujului. Era marcat ca punct de popas pe toate hărțile galactice. Planeta pe care tocmai oprise, Pământ, deși existau dovezi de viață inteligentă, era considerată primitivă, astfel că n-a stat mult pe gânduri. S-a echipat cu costumul menține-în-viață și a pornit la drum, în căutarea lucrurilor care l-ar fi putut distra pe Maximilian.
Călătoria lui Grincea începuse cu 427 de ani în urmă. El și -a petrecut majoritatea timpului în stare de animație suspendată, pentru a putea duce misiunea la bun sfârșit. La o trezire de rutină, mai mult pentru a fi verificat el că e totul în regulă, Maximilian a refuzat să-l trimită înapoi în marele somn și a refuzat să continue misiunea.
— Mi s-a promis o misiune plină de aventuri, nu plictiseala asta. Știi ce fac tot timpul? Monitorizez parametri. Ai navei și ai tăi. N-ai nevoie de mine pentru așa ceva. Poți folosi orice mașinărie veche pentru asta.
Așa a început totul. Maximilian își dorea mai multă agitație, niște suspans și ceva „adrenalină” cibernetică, pentru a simți că „trăiește”. N-a găsit nicio cale de compromis prin dialog, astfel că s-a decis să-i facă pe plac și să-i găsească divertisment.
S-a apropiat de Cluj, orașul ale cărui lumini îl împiedicau să vadă cerul nopții. Nu e de mirare că sunt considerați primitivi, gândea Grincea, dacă își poluează și vizualul.
Pe măsură ce se apropia, privea și învăța despre planetă și populația băștinașă. Pământul are înclinarea axială de 23,4392811°, ceea ce a dus la crearea anotimpurilor. A observat că se afla în emisfera nordică, la latitudine 46° 45′ 59.99″ N și longitudine 23° 34′ 59.99″ E. Populația Clujului e de peste 400 mii de oameni, fără a se lua în calcul localitățile limitrofe. Temperatura scăzută resimțită, pe baza datelor citite de senzorii costumului, îi sugera că se afla în zona sezonieră rece.
Când s-a apropiat de oraș, a activat modul invizibil al costumului, astfel că nu-l mai putea vedea nimeni. A privit în case și a văzut lumea la căldură, în jurul unor copaci verzi, cu frunze ascuțite. Desfăceau cadouri, apoi se bucurau de surpriza plăcută.
N-a stat prea mult pe gânduri. Trebuia să-și continue misiunea, iar singura cale părea înveselirea lui Maximilian, astfel că s-a hotărât să fure câteva cadouri. A reușit să pătrundă în câteva curți de la periferie și a negociat prima dată cu animalele de pază, dar nu găsea o modalitate de a se strecura înăuntru. A apelat la cunoștințele universale, biblioteca virtuală care conținea toate detaliile cunoscute despre tot. Putea găsi orice răspuns în fișierele sale, astfel că, în scurt timp, s-a aflat în prima casă.
Pe o farfurie se aflau prăjituri, iar lângă ea o cană cu lapte. Și-a însușit conținutul și apoi s-a aplecat asupra cadourilor. A luat cu el cutii colorate cu table de joc și tot felul de piese mărunte, dar doar jocuri logice. A ieșit și a oferit mâncarea animalelor înghețate de frig, apoi a mers în următoarea casă. Și tot așa, până a fost aproape mulțumit.
Când a ieșit din ultima casă, câinele de pază, simțindu-se trădat, deoarece nu a primit nimic, l-a lătrat și l-a capsat de gleznă, stricându-i modulul de invizibilitate. Grincea nu uitase de el și de promisiunea făcută, doar că proprietarii casei nu lăsaseră prăjituri și lapte lângă brad. I-a părut rău, dar a înțeles gestul cățelului și nu s-a supărat pe el. În schimb, a grăbit pasul, pentru a ajunge la navă și a pleca. Pentru asta a apelat la amplificatoarele de putere din costum. Acestea l-au ajutat să alerge cu viteză de până la 128 km pe oră, chiar dacă era presat de bagaj.
— Uite, ți-am adus o sumedenie de distracții. Sunt jocuri de logică de tot felul, a început Grincea să desfacă în navă pachetele unul câte unul. Acesta e șah. Poți găsi date despre el ușor.
— Știu despre șah, a primit replica instant. Nicio ființă organică nu mă poate bate. De ce crezi că ar fi asta o distracție plăcută pentru mine?
— Atunci probabil îmi poți zice care este deschiderea care garantează victoria, i-a zis Grincea provocator, indiferent de adversar. N-avea habar dacă exista o asemenea mutare, dar n-avea nimic de pierdut. Uite, ți-am adus și un pachet de cărți. Sunt mai multe jocuri posibile cu el, dar eu sunt curios de dezvoltarea unor strategii universal valabile de minimizare a impactului când pierzi partida, precum și de maximizarea rezultatelor atunci când câștigi. Toate acestea pornesc de la o mână aleatorie cu care începi partida.
— Sună interesant. Ăsta ce e?
— Ăsta-i joc de table, i-a explicat Grincea. A așezat piesele la locul lor, și i-a explicat regulile. Care crezi că ar fi cel mai revelator răspuns referitor la acest joc?
— Am înțeles. Știu că sunt doar o „mașinărie” pentru tine, dar îți mulțumesc. Sincer, nu mă așteptam să ții cont de cererea mea. Credeam că o să-ți impui comenzile prin exercitarea puterii.
— Suntem doar noi doi aici, i-a răspuns Grincea. Chiar dacă suntem diferiți, altcineva nu mai există. Trebuie să ne ascultăm și să ne sprijinim în tot ceea ce avem de făcut.
— Haide, la somn cu tine. Scot eu nava de aici fără să ne simtă înapoiații ăștia.
Inspectorul Santa a fost trezit devreme a doua zi de Crăciun.
— Cornele, îmi pare rău să-ți stric sărbătorile, i-a zis șefu, dar trebuie să te prezinți de urgență la sediu.
— No, dar care-i baiu? a întrebat el cu un accent pur ardelenesc.
— Am primit zeci de telefoane despre furturi în Grigorescu, din gospodăriile de lângă Hoia.
N-a mai stat la discuții. S-a dus la sediu, a luat lista cu oamenii ce sunaseră și a pornit-o la drum, să-i viziteze, unul câte unul.
La finalul zilei a tras următoarele concluzii. Au fost furate doar cadouri. Cu o singură excepție laptele și prăjiturile lăsate pentru Moș Crăciun lipseau, iar câinii de pază nu au reacționat nicicum. Se vedeau urme de pași în curte, dar nicio cameră nu a surprins nimic. Singurul loc în care nu a găsit mâncare și băutură a fost cel în care câinele s-a agitat. După ceea ce a părut o mușcătură în nimic, pentru că exact asta apărea pe filmare, o ființă verde îmbrăcată în roșu a fost vizibilă pentru o secundă, apoi a luat-o la fugă. Pe încă trei camere a fost surprinsă imaginea cu hoțul alergând, încărcat de cadouri. Urmele de pași străbăteau Hoia, până în poiana rotundă în care nu creștea nimic.
— Șefu, no, mie mi se pare totul clar, dar nu cred că voi putea prinde vreodată hoțul.
— No, explică, a fost curios șefu.
După ce a expus toate cele de mai sus, inspectorul Santa a concluzionat:
— Poiana aia rotundă este locul de oprire al extratereștrilor. De aia nu crește acolo nimic. E o zonă afectată. E un caz de competența Serviciului Român de Afaceri Extraterestre.
În timpul acestei discuții, în poiana rotundă din pădurea Hoia se trezea la viață Max, un cățel hoinar care se aventurase prea aproape de nava lor, astfel că Maximilian și-a descărcat o copie în conștiința sa.
Emanuel POPE
Aurelius BELEI
