Reptilian

de Mircea Cărbunaru •

Pacientul deschise ochii după operația de implantare genetică. „O procedură deja banală“ îi spuseseră înainte să-l adoarmă. N-avea nicio senzație neplăcută, nici amețeli, nici ceață mentală, nici senzație de vomă, cum îl avertizase un prieten din Sankt Petersburg cu cinci anestezii generale la activ şi două „depanări“ genomice.
Pe ușa larg deschisă a salonului își făcu apariția distinsul profesorul Nikolai M. Sokolov cu tichia de medic pe cap și îmbrăcat cu un scrub medical negru. Culoarea impunea distanță și respect, iar restul personalului din Spitalul Clinic 31 din Moscova îi făceau loc pe holuri aproape cu obediență. Nu era și cazul lui Aleksandr, care îl privea cu apatie şi indiferență.
― Cum se simte viteazul nostru soldat?
― Ca întotdeauna, ciung și olog; sunt un rebut al societăţii.
― Sunteți prea trist… În curând nu o să mai spuneți asta. Estimăm că, în următoarele patruzeci de săptămâni, mâna și piciorul vor crește la loc, iar „Eroul din Donețk“ va fi ca înainte de încorporare.
― Nikolai Mihailovici, să mor dacă înțeleg ceva din ce naiba faceți aici, dar decât să fiu un infirm inutil, mai bine un cobai în folosul tovarășilor mei de arme.
― Proiectul Adamov este vârful științei, n-ar trebui să vă îndoiți de regenerarea ontogenetică. Am disecat genomul uman genă cu genă, până am ajuns la structura noastră reptiliană. Vă închipuiți?
― Reptel…
― Exact, genele reptiliene sunt cele care ne ajută să ne regenerăm.

***

― Aleksandr Ivanovici, poți mișca degetele? Bravo, ca un maladeț de pe Don… Și-acum cele de la picior. Absolut miraculoasă vindecarea dumneavoastră. Toate așteptările mi-au fost depășite.
― Stimate profesore Sokolov, n-am cuvinte de recunoștință pentru tot ce-ați făcut pentru mine. Am atâta bucurie în suflet încât aș sări din pat să vă îmbrățișez, ca pe un tată.
― Ești eroul nostru, noi toți ar trebui să vă mulțumim, iar Președintele, fie-i viața veșnică, ne-a sprijinit să răzbatem în munca noastră de cercetare. Vladimir Vladimirovich mi-a spus personal că este foarte interesat de reprogramarea celulară… Dar n-are rost să insist, deocamdată vă simțiți bine și asta este cel mai important lucru.
― Dacă s-ar putea rezolva și problema cu… se mișcă singură.
― La coada reptiliană vă referiți? Nu vă-ngrijorați, lucrăm zi și noapte la Centrul „Kulakov“. Apoi se aplecă spre urechea pacientului și-i șopti arătând cu degetul spre tavan: Am primit directivă de sus. Reprogramarea celulară are efecte asemănătoare şi încă nu înţelegem de ce se întâmplă asta. Doar n-o să ne lăsăm Liderul Național să iasă în public cu ditamai apendicele atârnând urma sa.

♦ Publicat în: