Mihai VINTILĂ
„… Prețul carburanților va fi compensat cu cincizeci de bani pe litru, timp de trei luni. Jumătate din această sumă va fi decontată de la buget. Compensarea se va aplica direct la pompă și va apărea și pe bonul fiscal. De asemenea, compensarea va fi voluntară. Decizia a fost luată pentru ca cetăţenii români şi firmele să plătească mai puţin pentru carburant. Valoarea pachetului de compensare va fi de două miliarde de lei, jumătate din bani urmând a fi decontați de bugetul de stat.”
După ce a terminat ultima propozițe, Generalul a refuzat cu o mișcare discretă a mâinii să mai răspundă întrebărilor din sala de conferințe și cu pași grăbiți s-a îndreptat spre culise.
― Foarte bine ați făcut.
― Bine, domnule general!
― Perfect! Ați procedat corect când ați plecat și nu ați răspus întrebărilor presei. Guzganii ăştia voiau doar să vă încurce…
Ușor, Generalul ridică brațul stâng și ca prin farmec toate comentariile consilierilor încetatară.
― Sunt puțin surmenat. A fost o zi grea. Mă duc în cabinet să mă întind pentru câteva clipe. Revin cu o schiță pentru rezolvarea problemei rămasă în suspensie. Pun câteva gânduri pe hârtie și vă chem, să vorbim. Acum am nevoie de puțină liniște…
― Sigur, sigur… și consilierii s-au retras.
Apoi a străbătut cu pas domol două coridoare lungi, a intrat singur în cabinetul primului ministru. A închis ușa tacticos, cu aceeași oboseală care îl frământase toată ziua. Și-a pus din micul bar un pahar de vin roșu, de țară. După ce l-a privit melancolic, l-a dat peste cap. A descheiat haina, a lărgit puțin nodul prea strâns al cravatei și s-a așezat pe canapea. În față, pe măsuța de protocol, avea câteva foi albe și un stilou. Se va odihni puțin și apoi va scrie schița aceea pe care trebuie să o discute. Avea totul pregătit în cap, doar că nu pusese ideile pe hârtie. O va face imediat ce va fi în stare. Se așteaptau foarte multe de la el. Era prim ministru, era general, iar țara se afla într-o situație gravă. Instabilitatea economică și mai ales războiul din vecini, a adus numai probleme în ultimul timp. Oricât de tare ar fi fost, iar Generalul se considera tare, îl copleșeau. Gândurile îi alergau tot mai nebunatice și mai neclare prin minte. Într-un târziu a ațipit. Ochii grei parcă cercetau să vadă alte lumi.
Intrarea s-a făcut cu grijă, pentru a nu tulbura somnul importantului personaj aflat în cameră. Încet, încet, s-au strecurat înăuntru, primul operatorul, apoi tehnicianul. Totul se făcea în cea mai mare liniște. Discreția era elementul de bază al acestui departament. Operatorul a pulverizat dintr-un spray pe care îl ținea la vedere, o substanță violacee care s-a răspândit rapid. Generalul dormea profund. Respira constant, iar acest lucru era foarte bun pentru operațiune. Tehnicianul a așteptat puțin ca substanța să își facă efectul, apoi a deschis cutia mare pe care a mânuit-o cu multă delicatețe.
A scos câteva pagini scrise de mână. Era scrisul, ușor de recunoscut, al Generalului. Literele mari și lăbărțate aminteau de un copil certat cu școala, care a scris ceva repede, parcă sub amenințarea mamei. Faptul că Generalul se exprima greu în public și că citea și mai greu erau lucruri deja de notorietate. Literele alcătuiau fraze referitoare la noile impozite. Ideile păreau ușor incoerente, dar, în fond, așa părea și el.
Tehnicianul s-a aplecat ușor spre capul primului ministru. A atins delicat craniul, în spatele urechii stângi, pe o aluniță și un sertăraș ascuns a ieșit afară, de parcă voia să respire alte realități. A luat apoi ușor cipul din interior și l-a înlocuit cu unul nou.
Operatorul, care a ajuns între timp lângă el, a apropiat de noul cip un mic aparat portabil, a butonat frenetic ceva și din spatele măștii de protecție, prin vizeta de sticlă, i-a făcut cu ochiul tehnicianului.
― Gata colega! Să ieșim! A dus mâna la gulerul combinezonului și a rostit:
― Operatorul a terminat! Pregătit pentru extracție.
În același timp tehnicianul a verificat încă o dată așezarea foilor, a controlat
conexiunea cipului și cu o satisfacție reținută a împins sertărașul. Un clic a confirmat închiderea și ușor, a fixat la locul inițial alunița.
― Tehnicianul a terminat! Pregătit pentru extracție.
Generalul s-a trezit odihnit. Era parcă mai odihnit ca niciodată. Vinul roșu facea minuni. Micile probleme se rezolvau cu un pahar de vin roșu și un pui de somn. Așa a făcut mereu, așa a reușit să se țină pe linia de plutire prin toate funcțiile pe care le-a îndeplinit. Și-a dus mâna la frunte mai mult din reflex. Apoi, ochii i-au căzut pe hârtiile din fața lui, de pe măsuță.
Își aducea perfect aminte cum inspirat de vin, a scris imediat noua schiță despre impozite, pe care o așteptau consilierii. Bine că a reușit să o scrie înainte să ațipească pentru că se simţea ca şi cum toate gândurile din cap i-au fost golite. S-a ridicat de pe canapea, a strâns nodul de la cravată și-a aranjat ținuta și a luat smucit foile de pe măsuță. De la mișcarea bruscă, stiloul s-a rostogolit și a căzut cu zgomot surd. Probabil era în căutarea altei existenţe. Generalul și-a umflat pieptul și cu mână fermă a deschis ușa cabinetului. Mergea hotărât să anunțe noi reforme fiscale.
George Cosmin BORȘ
