Mihai VINTILĂ
Clădirea s-a scufundat brusc în tăcere. Atelierul de la parter nu mai zguduia pereții, iar birourile de la etaj s-au liniștit. Aflată la marginea orașului, ea susținea cu greu o întreagă firmă înghesuită pe două nivele. Bine că cifra de afaceri nu mai era acum ce fusese odată. Altfel nu ar fi încăput în toată hardughia și poate managementul s-ar fi îndurat de chinurile angajaților și-ar fi vândut-o.
— Alo, Elenctrica? Bună ziua. Avem mari fluctuații de curent.
— Ce punct de consum aveți?
— 13 B. Pe strada Armoniei. Firma…
— V-am găsit. Ați mai sunat și ieri. Nu s-a rezolvat?
— Domule ieri a fost ieri, azi e azi. Ieri a mers curentul cam patru ore după ce a venit echipa dumneavoastră și apoi am plecat acasă când s-a terminat programul. Azi, când am venit, iară nu mergea curentul.
— Vom trimite din nou o echipă.
— Așteptăm.
Doi oameni de la compania locală care asigurau mentenanța rețelei au parcat mașina în fața firmei. După echipamentul nou păreau a fi proaspăt angajați. Și-au luat sculele și au intrat în clădirea urâtă cu un etaj pentru a remedia problema tehnică.
— Acum vezi dacă merge?
— Nu am putere.
— Ia vezi acum că am deschis calea…
— Mhî…
Și o explozie puternică zgudui din temelii clădirea…
…
— Bună ziua. Avem mari fluctuații de curent.
— Ce punct de consum aveți?
— 13 B. Pe strada Armoniei. Firma …
— Iară?
— Păi ieri nu s-a rezolvat.
— Vom trimite o echipă.
— Așteptăm.
Doi oameni de la compania locală care asigurau mentenanța rețelei au parcat mașina în fața firmei. După echipamentul nou păreau şi ei a fi proaspăt angajați. Și-au luat sculele și au intrat în clădirea urâtă cu un etaj pentru a remedia problema tehnică.
După un timp o explozie puternică zgudui din temelii clădirea…
…
Orășelul pașnic era de mai multe săptămâni bulversat de aceste apariții stranii. Doi electricieni răsăreau brusc în fiecare zi în fața Consulatului Englez. Bine îmbrăcați, vorbeau o altă limbă decât străvechea hindi, dar nimeni nu părea a-i înțelege. Era deja a patra zi când acest fenomen ciudat se întâmpla. Cei care veneau erau îmbrăcați în costume pe care scria „Elenctricaˮ.
Pentru localnici sosirea lor a părut din prima zi o mană cerească. Aveau probleme grave cu sistemele electrice deoarece compania locală nu făcea față cererii. Distribuitoarele de pe străzi luau foc din când în când și oamenii trebuiau să-l stingă urgent pentru că altfel tot orașul s-ar fi făcut scrum. Nou veniții păreau a se pricepe. Duși la acele transformatoare se apucau de lucru și rezolvau probleme care trenau de ani. Plus că aveau pe lângă echipament și sculele necesare, unele de bună calitate. Păreau europene, la o primă privire. Locuitorii credeau că şi cei sosiţi erau tot europeni, dar acest lucru se dovedise de mare ajutor.
Între timp, după a patra zi a fenomenului, preocuparea lor cea mai mare era că în curând vor rămâne fără pâine. Din oraș tot dispăreau câte doi brutari pe zi…
Robert GION
Adrian CHIFU
