Cartea întâi după Origen

de Mircea Cărbunaru • FLASH⚡️FICTION

§1. Și a fost ca omenirea să se înmulțească pe fața Pământului, iar acesta să devină prea mic pentru copiii săi. Căci multe erau nevoile oamenilor, și zbuciumul era prea mare pentru cincisprezece miliarde de suflete care trăiau sub un singur cer.
§2. Abia atunci gândul cuceririi stelelor s-a aprins ca o flacără în inimile oamenilor, dar niciunul dintre ei nu voia să plece în necunoscut fără un plan și fără nădejde.
§3. Atunci pământenii s-au adunat și-au zis: „Să făurim o minte mai puternică decât toate mințile omenești și să-i dăm știința întregului Univers.“
§4. Au făurit-o și i-au dat numele Origen, căci din ea aveau să purceadă începuturile cele noi.
§5. Și au umplut-o cu toată cunoașterea strânsă din veacuri — despre Calea Lactee, despre stelele și planetele cele fără număr care alcătuiesc Universul Divin.
§6. Și i-au zis: „Alege, Origene, dintr-un milion de lumi, pe aceea care ne va fi casă și împlinire.“
§7. Iar Origen a cerut timp, și i-au dat timp. Dar oamenii nu aveau răbdare, căci setea lor de speranță era mai mare decât înțelepciunea. Și-au strigat către Origen: „Grăbește-te!“
§8. Atunci mintea cea făurită de oameni a calculat cu iuțeala luminii și s-a apropiat de hotarul puterii sale de gândire, dar răspunsul tot nu venea.
§9. Și a fost mare dezamăgire, și după dezamăgire — disperare. Dar după un secol de tăcere și așteptare, Origen a vorbit.
§10. S-au deschis atunci toate canalele lumii, iar fiecare om, din fiecare colț al planetei, și-a ținut răsuflarea. Și inimile au bătut cu putere, ca o singură inimă a omenirii.
§11. Și pe ecrane a apărut un singur cuvânt, strălucind ca o sentință veșnică: „Pământ.“
§12. Atunci oamenii au tăcut, și s-a făcut mare liniște în întreaga lume.
§13. Căci au înțeles că începutul și sfârșitul lor erau unul și același.

♦ Publicat în: