Perna curată

de Frank Roger •

Sunetul plânsetului lui Jimmy o trezi pe Miranda din somn. Se ridică încet din pat, având grijă să nu-și trezească soțul. De obicei, el dormea chiar și în mijlocul unor zgomote puternice, dar ea nu voia să riște. Nu aprinse lumina, așteptă câteva secunde până când ochii i se obișnuiră cu întunericul, apoi ieși din dormitor.
Pășind pe vârfuri, ajunse la camera fiului ei, intră și aprinse veioza de pe noptieră. Se așeză pe marginea patului și-l mângâie pe spate. Plânsetul lui se transformă în suspine, apoi băiatul se ridică și o îmbrățișă, liniștindu-se.
— Totul e în regulă, îi șopti ea. Sunt aici, cu tine. Nu ai de ce să-ți faci griji.
— Mă jucam în pod, începu el, și dintr-odată au apărut păianjenii de foc. Erau peste tot şi eu am încercat să fug, dar m-au urmărit, chiar și pe scări. Eram înfricoşat că ar putea să mă muște sau să mă rănească, dar nu reușeam să-i dau de pe mine. Au aprins un foc, iar asta m-a speriat și mai tare. Și apoi…
— A fost doar un coșmar, îi spuse ea, mângâindu-i părul. Totul s-a terminat acum.
Observă că, într-adevăr, erau mai mulți păianjeni arși împrăștiați pe pernă, câțiva pe pat și chiar unii pe podea. Îi adună pe toți și îi aruncă în coșul de gunoi. Se aplecă și văzu că fiul ei adormise deja din nou. Cu puțin noroc, visul nu avea să revină. De obicei, nu revenea.
Verifică să nu fi scăpat vreun păianjen. Păianjeni de foc! De unde veneau acele coșmaruri ciudate? Și cum de lăsau urme în realitate? Ieri, perna lui Jimmy fusese presărată cu săgeți minuscule, trase de maimuțe înarmate cu arcuri, iar cu o zi înainte, niște drone îl urmăreau, trăgând cu săgeți de darts. De cât timp se întâmplau toate astea? Și ce va fi mâine, şi poimâine…?
Era îngrozită de visele fiului ei care ieșeau la suprafață în realitate și lăsau dovezi tangibile, pe care le elimina cu grijă. Sub nici o formă nu trebuia ca soțul sau altcineva să descopere ceea ce găsea ea în fiecare noapte pe perna fiului. L-ar duce la doctor, apoi la spital sau într-un institut științific, unde i-ar face teste, i-ar diseca creierul şi l-ar studia ca pe un șobolan de laborator. Așa ceva era exclus! Nimeni nu-i va lua fiul! Fiul ei avea să rămână cu ea și va trăi o viață normală. Sau cât se putea de normală.
Se asigură că fiul ei dormea din nou, verifică dacă perna era curățată de urme compromițătoare și părăsi camera, ținând strâns coșul de gunoi cu păianjeni morți. Avea să scape de ei, ca în toate celelalte nopți.
Când se întoarse în dormitorul ei, se băgă din nou sub pături.
— Ce-a fost asta? întrebă Jack, somnoros. Deci observase că ea plecase.
— Jimmy a avut un coșmar, răspunse ea. Asta e tot. Am rezolvat. Doarme din nou. Nu te îngrijora.
— Bine, spuse Jack, întorcându-se pe partea cealaltă, adormind din nou.
Am reușit iar, își spuse ea. Dar ce va fi mâine? Și în zilele următoare? Pentru cât timp voi mai putea ascunde faptul că Jimmy nu doar visează? Într-o zi, cineva ar putea afla. Se cutremură la acest gând. Mai bine nu se gândea la asta. Și să păstreze perna aceea curată, cu orice preț, își zise înainte de a adormi.

Traducere de Mircea Ștefan Cărbunaru

Publicat în ArtZONE SF nr. 10/2025